Corydoras panda

 

Nume Corydoras panda – Panda Cory
Familie Callichthyidae
PH 6.0 – 7.5
Duritate 4 – 18 dGH
Temperatura 19 – 28 °C
Dimensiuni mascul: 4.5 cm, femela: 5 cm
Dieta Omnivor
Origine America de Sud – Peru, Ecuador
Dificultate Mica
Agresivitate Mica

Descrierea

Descriere: Culoarea corpului este alb-rozaliu, au doua dungi negre verticale – una in zona capului, cealalta pe coada. Suprafata corpului este acoperita cu placi osoase si nu cu solzi, ceea ce ajuta la protectie. Deoarece inotatoarele dorsala, pectorala si adipoasa sunt precedate de cate un spin, se recomanda mare atentie cu plasa pe langa el.
Mentenanta: Un membru activ al genului cory care trebuie tinut in grup (nu prea mare pentru a nu tulbura apa) intr-un acvariu bine plantat cu un substrat inchis la culoare sau de culoarea nisipului si cu lumina mai difuza; cateva plante plutitoare vor ajuta pestele sa se simta mai in siguranta. Aceasta specie petrece mai mult timp pe fundul acvariului si nu tolereaza temperaturi foarte mari. Se considera ca temperaturile mari duc la scurtarea considerabila a duratei de viata.
Toti pestii corydoras sunt destul de sensibili la parametrii si calitatea apei si foarte intoleranti la sare, chimicale si medicamente. Semne de stres sunt: o respiratie rapida, apoi letargie (adesea raman nemiscati pe frunze, lemn sau substrat, respirand greoi, cateodata aproape de suprafata) si cateodata rostogolirea pe-o parte. La astfel de semne, se recomanda cat mai repede un schimb partial de apa de cel putin 50% si indepartarea cauzei. Orice fluctuatie brusca a chimiei apei sau temperaturii induce adesea soc, de aceea Corydoras introdusi intr-un acvariu nou, se vor adapta mai usor daca acesta este deja ciclat.
Deoarece scormonesc mai mereu in substrat, acesta trebuie bine curatat tot timpul pentru a preveni imbolnavirea lor.
Toti pestii din acest gen, inoata rapid catre suprafata pentru a respira o gura de aer, acestia avand o respiratie atat branhiala cat si intestinala. Din acest motiv se recomanda acoperirea acvariului, pentru ca pestele sa nu sara afara din el, insa sa se lase suficient spatiu cat pestele sa poata sa isi asigura necesarul de oxigen. Se banuieste ca aceasta respiratie a venit ca o adaptare la conditiile din mediu natural-in ape putin adanci ce in timpul sezonului secetos puteau sa sece.
Un lucru interesant despre acesti pesti este ca, atunci cand inceteaza sa inoate, nu se pot mentine in masa apei ci se scufunda imediat.

Diferenta intre sexe: In conditii normale, diferenta intre mascul si femela este destul de evidenta: femela are partea inferioara a burtii mai mare, aceast lucru este cel mai bine vizibil daca va uitati de sus. Masculii de asemenea sunt mai mici in lungime decat femelele.

Compatibilitate: Pesti foarte pasnici, nu deranjeaza alti membrii ai acvariului. Fiind foarte sociabili, se simt bine intr-un grup, fiind si o placere a-i urmari mai ales inotand sincron.

Hrana: Acesti pesti consuma orice fel de mancare ce ajunge la fundul acvariului. Pelete vegetale ar trebui sa fie suplimentate cu fulgi sau alte mancaruri ce ajung pana la fundul acvariului. De asemenea, acesti pesti sunt si carnivori si iubesc mancarea precum artemia si larve de tantar.  Mancarea pe baza de legume le ofera putina nutritie. De asemenea mananca resturi de pesti sau pesti raniti ce stau pe substrat prea mult.
Deoarece sunt cei mai activi noaptea, hranirea o singura data pe zi, inainte de a inchide lumina este suficient. Se pot hrani insa si in timpul zilei. Datorita faptului ca mananca incet, ar trebui sa li se lase minim 30 minute pentru a-si consuma hrana.

Reproducere: Dupa ce ajung la maturitate, in aproximativ 1-1.5 ani, pestii corydoras sunt destul de usor de inmultit in acvariu.
Pentru a initia procesul de reproducere se recomanda aditia de apa mai rece, oxigenata in acvariu. In mediul lor natural acest lucru corespunde cu sezonul ploios. Deoarece in biotopul lor natural sezonul ploios duce la cresterea de mancare organica din apa, hranirea cu astfel de mancare poate fi un stimul suficient pentru declansarea procesului de depunere.
Asfel, masculii incep sa fugareasca frenetic femelele, care incep sa-si dezvolte icrele (oualele) in tractul reproductiv. Dupa ce se incarca de icre, femelele devin receptive la atentia masculilor. Intr-un final un mascul va reusi sa curteze o femela, folosindu-si mustatile pentru a o stimula, la inceput “mangaindu-i” pedunculul caudal, apoi fontanela si partea din fata a capului. Daca femela este receptiva, atunci masculul se va pozitiona in fata ei, asa incat gura femelei sa fie in apropiere de una din inotatoarele pectorale ale masculului. Masculul prinde mustatile femelei intre aripioara pectorala si corp, iar acest lucru stimuleaza femela sa impinga masculul. Daca urmariti acest proces de sus, pestii formeaza un “T” in aceasta pozitie. Presiunea pe care femela o pune apasand pe corpul masculului stimuleaza eliberarea spermei. Desi acest proces nu a fost documentat stiintific, se pare ca femela prinde sperma si o directioneaza prin branhii intr-un curent care o duce pana la inotatoarele pelvice. In acel moment, femela elibereaza un ou (cateodata doua) ce este astfel fertilizat, si cu acesta intre inotatoarele sale pelvice cauta un loc sa il depuna. In acest timp, unul sau mai multi masculi o urmaresc, fiecare cautand sa fie alesul pentru a fertiliza urmatorul ou. O femela poate produce pana la 25 oua in timpul unui proces de imperechere, ce poate dura in jur de 4-5 ore.
In aproximativ 3-4 zi, ouale eclozeaza, daca sunt tinute la o temperatura de aproximativ 22 grade Celsius. In temperaturi mai scazute, poate dura mai mult. Cand eclozeaza, larvele au aproximativ 4 milimetri, sunt translucente dar au deja culoarea specifica speciei si mustatile complet formate. Dupa abia 10-12 saptamani, cand ajung la o lungime de 12-14 milimetri, pestii devin o miniatura a parintilor din toate punctele de vedere.

About the author:

. Follow him on Twitter / Facebook.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *