Hranirea in acvariul marin

Hranirea in acvariul marin

Pana nu demult, practica general acceptata presupunea o hranire minima in acvariile marine. Acest lucru se baza in mare pe faptul ca recifurile sunt foarte slabe in nutrienti, locuitorii acestora in special corali isi pot asigura toate cerintele energetice prin fotosinteza si pestii ar putea trai cu ce culeg de pe pietre.

Adaugarea hranei nu ar face decat sa duca la cresterea incarcaturii biologice a acvariului si a materiei organice dizolvate.
Regimurile de hranire erau orientate spre a hrani varful lantului trofic adica pestii si se recomanda ca acest lucru sa se faca rar, la 2-3 zile.

Reciful de corali natural este un ecosistem cu o retea complexa de hrana, compusa din:
– producatori primari (fitoplancton, zooxanthelle, alge) ce convertesc energia solara, dioxidul de carbon si apa in energie chimica depozitata sub forma de zahar
– consumatori ce mananca producatorii sau produsele producatorilor primari
– consumatori ai consumatorilor ce mananca producatorii primari
– s.a.m.d.

Hrana asigura energia necesara pentru functiile vitale ce sustin viata, pentru crestere si reproducere. Pentru ca un organism sa creasca, toate cerintele energetice trebuie sa fie indeplinite. Doar o mica portiune (10-20%) din energia hranei este convertita in energie folositoare, restul se pierde prin deseuri si caldura. Astfel, daca urcam in lantul trofic, cantitatea de energie necesara pentru a sustine organismele creste dramatic.

Intr-un acvariu marin tipic, reteaua completa de hrana nu exista in cantitati suficient de mari pentru a sustine ecosistemul fara alt aport aditional de energie. In general acest lucru se asigura prin hrana care se adauga in acvariu. In trecut, principala focalizare era de a hrani membrii superiori ai lantului trofic – adica pestii, lasand ceilalti locuitori ai recifului sa-si procure hrana prin alte canale de hrana. Aceast lucru presupunea ca restul organismelor sa-si asigure energia prin alte metode sau reducerea numarului acestora sa nu afecteze buna functionare a acvariului. Acest model de ingrijire a acvariului marin ingreuneaza pastrarea organismelor cu nevoi speciale de hrana.

In ultimii ani insa, s-a produs o schimbare semnificativa in modul de hranire al acvariului marin. Tendinta actuala este de a hrani gama intreaga de forme de viata care locuiesc in acvariile marine – pesti, corali, organisme ce se hranesc prin filtrarea apei, forme de viata microscopice. Contribuind la aceasta schimbare de hranire a acvariului sunt cativa factori:

1. o mai buna intelegere a cerintelor de hranire si a celor metabolce;
2. disponibilitatea skimmerelor de proteine imbunatatite;
3. o disponibilitate mai larga a gamei de hrana ce indeplineste cerintele varietatii de organisme din acvariul marin;
4. o mai buna intelegere a rolului detritivorilor, microfaunei.

Cerintele de hrana si nutritionale ale organismelor din acvariul marin sunt variate si se stiu putine lucrururi despre cerintele nutritionale specifice ale fiecarei vietati. Rolul hranei este foarte important pentru a obtine o bio-diversitate mai mare in acvariul marin. Este destul de dificila reproducerea hranei organismelor din natura. Nu este nici pana acum clar cat de mult si cat de des trebuie hraniti coralii si alte organisme.

In functie de nevoile de hrana, vom imparti vietatile din acvariul marin in urmatoarele categorii:
– Pesti
– Corali care se hranesc si prin fotosinteza (cu zooxanthalle)
– Corali care nu se hranesc si prin fotosinteza (fara zooxanthalle)
– Organisme care se hranesc prin filtrarea apei (filter feeders)
– Detitrivori

Pestii

Pestii sunt cei mai usor de hranit datorita varietatii largi de mancare disponibila de la mancare inghetata pana la mancare uscata ce indeplinesc nevoile multora dintre pestii marini ce se pot gasi intr-un acvariu.

Coralii
Coralii hermatipici scleractinieni (in principal coralii SPS – soft polyped stony) folosesc doua modalitati de hranire: autotrofic si hetrotrofic.

Zooxanthaelle sunt alge unicelulare care traiesc in interiorul polipilor coralilor si care sunt producatori princiali de energie nutritiva prin fotosinteza. Modul de hranire autotrofic implica mutarea produselor fotosintetice produse de zooxanthalle simbiotice la tesuturile polipilor coralilor. Studiile arata ca necesarul total de energie nu poate fi indeplinit doar prin fotosinteza. Coralii consuma energie pentru urmatoarele functii: respiratie, producerea de mucus, crestere si reproducere. Respiratia ia 60-70% din energia coralului si pentru majoritatea coralilor hermatipici raportul fotosinteza-respiratie este putin mai mare decat unu. Deci, coralii au nevoie de energie suplimentara pe care sa si-o procure prin alte metode.
Cealalta metoda de hranire folosita de corali este cea hetrotrofica. Coralii hermatipici poseda abilitatea unica de a se folosi de toate modalitatile hetrotrofice de hranire intalnite la animalele sedentare ce traiesc pe fundul apelor. Aceste metode de hranire sunt:
1. Capturarea de prada cu ajutorul polipilor (capturare zooplancton)
2. Hranirea prin filtrarea apei folosing plase de mucus (bacterioplancton)
3. Consum de materie organica dizolvata cu ajutorul transportului activ de molecule prin membranele celulei.

Pentru a determina cu ce se hranesc coralii in mediul lor natural, cercetatorii au evaluat continutul intestinelor acestora si au facut experimente pe animale in laborator. Analiza continutului intestinelor unui coral Monastrea a dus la descoperirea de copepode,ostracode, miside, menatode, polichaete si alte elemente de zooplancton. Materia organica digerata de corali prin filtrarea apei contine bacterii, protozauri, detritus, fecale de pesti, etc.

!!Interesant de stiut!!
Studiile arata ca, coralii scleractiniei au eliminat alge si alte materiale din plante. Analizele arata ca desi coralii au inghitit plante, acestea nu au fost digerate si regurgitate. Marimea capturei polipilor poate depasi polipii insisi, regula generala fiind-cu cat polipii sunt mai mici, cu atat este mai important rolul hranirii autotrofice. Cateva din experimentele din laborator s-au facut folosind artemia nauplii ca si hrana. Acestea sunt forme de zooplancton. Polipii au capurat cu usurinta nauplii de 0.7-0.9 mm. Coralii cu polipi mai mari au prins de asemenea nauplii cu dimensiuni de pana la 1.4 mm. Studiile legate de hranirea prin capturarea pradei au aratat ca, chiar si la coralii cu polipi activi in timpul zilei, polipii vaneaza mai eficient noaptea.

In conditii optime din recif, ca o medie aproximativa coralii scleractinieni isi compun energia din: 60-70% din fotosinteza, 10-20% din capturarea de prada si 10-20% din materie organica dizolvata si bacterioplancton.

Coralii moi hermatipici sunt in mare similari cu sceractinienii dar gradul de folosire a surselor de hrana autotrofice este mai mare. Majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca octocoralii sunt in general pradatori slabi in comparatie cu scleractinienii si pot inghiti particule plutitoare de detritus, forminifera, icre de larve ale nevertebratelor ce se deplaseaza incet, etc.

Pentru o mai buna analiza a modului de hranire coralii se clasifica in corali cu polipi mici si cu polipi mari. Coralii cu polipi mari (ex. specia Euphillia, specia Cataphylia) au de asemenea orificii orale mari si pot fi hraniti cu bucati mici de crevete si alte mancaruri (peste, scoici, calmar). Anemonele pot fi hranite intr-un mod similar. Hranirea coralilor cu polipi mici poate fi o sarcina mai dificila.

Corali ahermatici

Coralii din genul Tubastrea, Dendronephtya sunt non-fotosintetici si nu fac simbioza cu zooxanthalle, deci nu se hranesc in mod autotrofic. Toate cerintele energetice trebuiesc satisfacute prin modalitati hetrotrofice, facand ca acesti corali sa fie dificili pentru un acvariu marin. Acvariile ce au astfel de corali necesita curenti puternici si cantitati mari de plancton. Studiile recente au demonstrat ca Dendronepthya si alti corali moi din Marea Rosie isi procura hrana in mare din fitoplancton.
Specia tubastrea este una dintre cele mai usoare de tinut in acvariu datorita polipilor de marime mare si abilitatii sale de a prinde bucati mari de mancare. Acesti corali trebuie hraniti aproape zilnc si pot fi “invatati” sa se deschida la anumite ore din zi prin hranirea consistenta la aceeasi ora in fiecare zi.

Organisme ce se hranesc prin filtrarea apei (“filter feeders”), detritivorii si alta microfauna.

In plus fata de pesti, corali si alte nevertebrate, un acvariu marin este de asemenea un mediu pentru alte forme de viata precum bureti de mare, ascilieni, viermi penati, viermi marini, copepode si amfiode, etc. Organisemele ce se hranesc prin filtrare se hranesc prin capturarea de mici particule prin procesarea unui volum mare de apa prin corpul sau anexele lor. Detritivorii se hranesc cu detrius, cu bateriile din jurul acestora sau cu materia organica, care ii inconjoara. Intr-un acvariu bine hranit nevoile acestor organisme pot fi satisfacute in mod indirect. Insa, din experienta multor acvaristi, adaugarea de mancare suplimentara formata din mici particule (fitoplancton, mix de mancare, rotiferi sau surogat de plancton) a dus la cresterea populatiei si a marimii acestor organisme.

Vom prezenta in continuare cateva din “noile” produse ce au aparut in acvaristica si care simplifica si usureaza asigurarea surselor nutritionale de mancare si care satisfac cerintele de hranire ale unui spectru larg de vietati.

Nori si alte ierburi marine

Folosirea de Nori (cunoscuta de asemenea si sub denumirea de Laver, o alga marina rosie din genul Porphyra) – utilizata in bucataria orientala, a contribuit foarte mult la mentinerea sanatatii pestilor ierbivori, de exemplu pestii tang. Nori se comercializeaza sub forma de foi uscate in culori diferite de la maro inchis sau rosu/violet la verde inchis si negru, fie uscata simplu, prajita sau cu diferite arome. Pentru folosirea in acvariu marin, se prefera cea uscata simplu desi pestii mananca si cea prajita insa evitati pe cea aromata.

Pestii tang au nevoia de a paste incontinuu si in majoritatea acvariilor marine sunt foarte putine macro-alge disponibile. Modalitatile cel mai des intalnite pentru a satisface aceasta nevoie sunt de folosi frunze din pamant precum salata verde. Multi acvaristi au observat insa ca majoritatea pestilor tang au acceptat algele nori foarte repede. Pentru a hrani pestii, aceste alge uscate pot fi atasate de pietre cu un elastic sau prinse de razuitorul magnetic al acvariului.

Fitoplancton

Fitoplanctonul este format din plante microscopice plutitoare ce cresc in regiunile superioare ale oceanului unde lumina soarelui este puternica. Aceste mici plante ce sunt compuse din alge se afla la baza lantului trofic al intregului ocean si sunt cel mai mare grup de producatori primari ai oceanului. In mediul natural se intalnesc cateva sute de specii de fitoplancton dar intr-un acvariu marin cantitatile sunt foarte mici sau inexistente – se consuma mai repede decat se reproduce sau este eliminat de catre skimmere. Fitoplanctonul este o sursa primara de hrana pentru multe organisme marine.
Fitoplanctonul se gaseste intr-o gama larga de marimi microscopice. Pe baza unui studiu pe Dendronepthya, marimile potrivite pentru corali sunt intre 3-20 micrometri. Exemple de fitoplancton sunt Nannochloris, Isochrysis, Tetraselmis, etc.
Desi fitoplanctonul poate fi cultivat acasa, procesul este destul de dificil, insa au aparut in comert diferite produse ce simplifica procesul de adaugare de fitoplancton.

Alte tipuri de hrana si aditivi utile

Brineshrimp abia eclozati sunt o sursa excelenta de hrana pentru acvariul marin. In plus, icre de brineshrimp decapsulate pot fi folosite. Spirulina este de asemenea o sursa excelenta de nutritie pentru pestii marini si nevertebrate. Aceasta poate fi gasita fie in fulgii de spirulina sau sub forma de praf ce se poate adauga intr-un amestec de mancare. Alti aditivi foarte buni pentru acvariul marin sunt acizii omega 3 care sunt o parte importanta a dietei animalelor marine. Acizii omega 3 ce sunt interesanti pentru acvariile marine sunt acizii grasi nesaturati precum DHA si EPA. Acestia sunt o parte esentiala a dietei majoritatii larvelor de pesti marini. Se recomanda adesea ca brineshrimp si rotiferi sa fie imbogatiti cu acizi grasi omega 3 inainte de hranire.

O reteta pentru un mestec de mancare facuta in casa
Luati din comert creveti, calamari, scoici, midii si alte fructe de mare crude disponibile. Celalalt ingredient important este nori. Puteti folosi si alte ierburi marine uscate pe care le puteti gasi in comert.
Puneti prima data nori intr-un blender si maruntiti-o in bucati mici. Faceti acest lucru cand aceasta alga este uscata si se rupe in bucati mici. Scoateti apoi majoritatea cantitatii si adaugati jumatate din amestecul de fructe de mare impreuna cu putina apa, amestecand pana se formeaza o pasta lichida fina. Adaugati restul de nori, fructele de mare si cativa fulgi de spirulina, spirulina praf, brineshrimp decapsulati, vitamine picaturi, plancton artificial si rotiferi, niste drojdie si acizi grasi omega 3. Amestecati la blender asa incat sa ramana si niste bucati mai mari ca dimensiune.
Puneti amestecul in congelator in pungi si intindeti-l pe toata punga asa incat sa fie intr-un strat subtire ce apoi se va putea rupe in bucati usor. Pasta si alte bucati de mancare microscopice vor hrani foarte bine organismele ce se hranesc prin filtrare si coralii iar bucatile mai mari impreuna cu nori vor hrani pestii si alte nevertebrate precum stelele e mare si crevetii.

Portiile nu trebuie sa fie exacte, ce e important este varietatea asa incat sa satisfaca o gama larga de vietati marine din acvariu. Se mai poate adauga si brocoli, morcov si spanac la amestec deoarce s-a observat ca pestii tang se hranesc din acestea. Puteti adauga si peste proaspat, viermi uscati, etc. Ideea de baza este de a crea o reteta ce va acoperi necesitatile tuturor organismelor din acvariul tau marin. Un sfat: faceti acest lucru noaptea inainte de a inchide luminile deoarce polipii coralilor sunt mai activi noaptea.

Hranirea acvariului trebuie sa fie graduala, pentru a lasa timp acvariului sa se adapteze noilor conditii. Aceasta adaptare se face permitand organismelor existente sa raspunda la cresterea disponibilitatii hranei prin cresterea populatiei. Aceasta crestere nu se intampla peste noapte ci de-a lungul unei perioade de timp. Problema este de a balansa cantitatea de mancare si asimilare incat sa se mentina un nivel scazut al nutrientilor dizolvati. O fauna buna de substrat si un skimmer bun vor ajuta la mentinerea nutrientilor la un nivel redus, permitand in acelasi timp hranirea la niveluri corespunzatoare a diversitatii din acvariul marin.

 

About the author:

. Follow him on Twitter / Facebook.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *