Hermit crab

 

Nume  Hermit crab
Familie Paguroidea
PH 8.1-8.4
Salinitate 1.022-1.025
Temperatura 21-24 °C
Dimensiuni max. 10 cm
Dieta Omnivor
Origine  Zone tropicale
Dificultate Mica
Agresivitate Mica

Descrierea

Se intalnesc peste 1100 specii de crabi hermit in lume, majoritatea dintre ele sunt animale acvatice si traiesc in apa sarata la adancimi variind intre recifuri putin adanci si tarmuri pana la fundurile adanci ale marilor.
Caracteristica principala este abdomenul lung, moale si asimetric. Pentru a se proteja de pradatori, crabul gaseste cochilii goale in care sa se retraga. Cel mai adesea, crabii folosesc cochiliile melcilor – moluste marine gastropode. Varful abdomenului este adaptat pentru a prinde cu putere columela cochiliei melcului. Pe masura ce crabul creste, va trebui sa isi gaseasca o cochilie mai mare si sa o abandoneze pe cea anterioara.
Crabii hermit se clasifica, in functie de adaptarea la habitat, in crabi hermit marini si crabi hermit de uscat. Desi toate speciile de crabi hermit au nevoie de un mediu cu apa pentru inmultirea si eclozarea oulelor, totusi caracteristicile crabilor de uscat nu le permit sa supravietuiasca intr-un mediu marin. In acelasi fel, crabilor marini le e imposibil sa supravietuiasca pe uscat. Crabii marini respira prin branhii folosing oxigenul din apa. Cei de uscat au branhii modificate care absorb oxigenul din umiditatea aerului.
Crabii marini sunt intotdeauna locuitori de coasta in habitaturile naturale. Din diversitatea de crabi hermit marini doar cativa pot fi tinuti in captivitate. Clibanarius tricolor, Clibanarius digueti, Paguristes cadenati, Calcius elegans si Pagurus bernhardus sunt speciile care pot supravietui intr-un acvariu marin. Crabii hermit tricolori sunt de asemenea cunoscuti sub denumirea de blue-legged (“picioare albastre”) si crabii digueti – red-legged (“picioare rosii”). Crabii din specia cadenati sunt rosiatici la culoare si sunt cunoscuti ca si crab scarlet (“stacojiu”) iar cei din specia elegans au denumirea populara de crabi electric blue (“albastru electric”). Clibanarius tricolor (“blue legged hermit crab”) si Clibanarius digueti (“red legged scarlet hermit crab”) fac parte din “Clean up crew” (CUC) – echipajul de curatare al acvariului, ajutand la tinerea sub control a algelor. Atentie insa, fiind omnivori si avand nevoie de cochilii mai mari pe masura ce cresc, pot ataca si ucide din populatia de melci a acvariului.

O conditie esentiala pentru a avea un crustaceu este constructia unui acvariu marin bun. Salinitatea apei, temperatura acvariului si setarea acvariului sunt toate determinate de specificatiile speciei de crab hermit. Acest lucru se datoreaza faptului ca toti crabii hermit marini sunt nativi ai diferitelor oceane ale lumii si alcalinitatea fiecarui ocean este diferita. Acvariul nu trebuie sa aiba  niveluri ridicate de amoniac, nitrati, nitriti si cloruri. Aranjarea pietrelor din acvariu ar trebui sa fie in asa fel incat crabii sa aiba spatii unde sa se odihneasca, iar rocile sunt recomandate a fi crestate, cu crapaturi si fisuri deoarece acestora le place escaladeze decorul.
Deoarece crabii hermit sunt omnivori, vor manca orice le va place la gust. Cel mai des se hranesc cu alge verzi, exoscheletoni, resturi de la peste si resturile organice pe care le gaseste in acvariu.

O diferenta majora intre crabii hermit marini si cei de uscat este modul in care naparlesc. Crabii marini nu prezinta simptome anterioare naparlirii precum cei de uscat. Pot deveni doar putin letargici. Si uimitor, procesul de naparlire a crabilor marini se finalizeaza intr-unul sau doua minute ceea ce este in contrast cu crabii de uscat la care dureaza pana la o luna la schimbarea cochiliei. Alt lucru interesant este ca, crabii marini nu prefera sa manance propriul exoscheleton, desi au o predispozitie de a se hrani cu exoscheleturile altor membrii ai acvariului. Se recomanda sa se puna la dispozitie cochilii de marimi diferite, in functie de marimea crabului pentru ca pot ucide alte animale din acvariu – melci de exemplu pentru a le lua cochiliile daca nu gasesc altele goale.
Schimbarea cochiliilor este un proces foarte interesant de observat. Inainte de schimbarea efectiva are loc un proces lung de inspectie si curatare care poate dura chiar si cateva ore. Se poate sa stea si sa cantareasca decizia un timp foarte scurt, sau pot “dansa” in jurul viitoarei cochilii destul de mult. Pot chiar testa o noua cochilie iar daca nu le place se pot intoarce rapid in cea veche. Dar cand schimbul are loc, se intampla foarte repede: prind noua cochilie, pozitioneaza deschiderea intr-un unghi prielnic si se muta rapid in noua casa. Odata aflati acolo, petrec ceva timp potrivind cochilia bine pe spatele lor, apoi inspecteaza vechea cochilie si mai cugeta putin la decizia finala.

Crabii marini se pot imperechea si reproduce si in captivitatea unui acvariu marin dar nu exista metode consacrate de stimulare. Procesul de imperechere implica atingeri ritmate ale cochiliilor. Cateodata puteti observa masculul cum trage dupa el femela de cochilie! Crabii hermit marini sunt faimosi pentru romantismul lor – din observatiile de pana acum s-a vazut cum un mascul tine cochilia unei femele in timp ce ea iese din aceasta pentru a-si dispersa ouale in mare. Se banuieste ca ar pazi cochilia ei ca sa nu ii fie luata de altcineva! Daca se intampla ca una din femelele crab sa depuna, puii de crab nu vor supravietui foarte mult dupa eclozare daca nu sunt cochilii destul de mici ca ei sa le poarte.

Deoarece nu se stiu inca foarte multe lucruri despre aceasta specie, procesul de inmultire avand loc doar accidental, majoritatea crabilor hermit pe care ii puteti gasi in comert sunt prinsi din mediul lor naturali si nu crescuti in medii artificiale.

About the author:

. Follow him on Twitter / Facebook.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *